Pages

joi, 28 februarie 2013

Un toast cu diavolul secolului XXI... și cu fermecătoarele lui diavolițe

Diavolul își face, din nou, apariția printre muritori. De data asta, însă, nu mai are înfățișarea tradițională, ci arată ca un businessman stilat și șarmant, un demn reprezentant al secolului al XXI-lea. Poartă numele de Lucifer (Luci, pentru prieteni), conduce singura corporație subpământeană existentă, și e însoțit de două diavolițe fermecătoare, Lilith și Miki (de la Michiduță, evident). Toate acestea, în spectacolul intitulat „Toast cu diavolul”, creat de regizorul Cristian Pascariu, cu Mihail Onaca, Raluca Lupan și Diana Buluga în distribuție, produs de compania teatralo-cinematografică independentă „Create.Act.Enjoy”.


Compania independentă Create.Act.Enjoy a fost înființată în anul 2011 de câțiva entuziaști absolvenți ai Facultății de Teatru și Televiziune din Cluj-Napoca. În scurtul răstimp de la întemeiere, compania a produs mai multe spectacole de teatru, unul dintre acestea („This Is My Body. Come Into My Mind”, regizat de Alexandra Felseghi și jucat de Diana Buluga și Raluca Lupan) repurtând un răsunător succes la Festivalul Internațional de Teatru din Kerala, India, desfășurat în ianuarie 2013. De asemenea, proiectul de terapie prin artă realizat de echipa Create.Act.Enjoy (septembrie 2012 - primul proiect de terapie prin artă inițiat la nivel local), a sporit interesul cadrelor medicale pentru această metodă de terapie alternativă. Nu în ultimul rând, nominalizările și premiile obținute de Cristian Pascariu, la festivaluri de film naționale și internaționale, au întregit palmaresul companiei.



„Un toast cu diavolul” este un text inspirat din „Jurnalele diavolului”, de M.J. Weeks. Regizorul Cristian Pascariu, în colaborare cu actorii, a adaptat ideea, aducând în fața spectatorilor un diavol în haine contemporane, un Mefisto al business-ului modern, șeful suprem al SatanCorp. (pronunțat „seităn”, că doar e vorba despre business, isn't it? Sau, poate, pentru că sună mai spre Șeitan, bre...!). De profesie regizor de film (cu siguranță se vor auzi multe lucruri bune despre el în domeniu, cât de curând), Cristian Pascariu tratează cu mijloacele cinematografice textul, realizând un decupaj alert, plin de vervă, exploatând la maximum calitățile colegilor săi actori. Rezultă de aici un spectacol plin de dinamism și de umor, ținând permanent în priză publicul, fără să-i dea nici măcar o clipă de respiro timp de aproape o oră.

Regizorul Cristian Pascariu (foto: Dinu Lazăr)

Lucifer, în interpretarea lui Mihail Onaca, nu se circumscrie în șabloanele clasice ale personajului. Nu e un Mefisto, nici măcar un Woland, ci un filfizon cu aere de dominator, dar care tremură mereu de frica patrulelor de îngeri, un Casanova wannabe, plimbat ca o minge de ping-pong între soția Lilith și amanta Miki. Jocul lui Mihail Onaca e perfect echilibrat, fără îngroșări, fără „cârlige” ieftine, precis și nuanțat atât cât trebuie. Pare să fie un rol scris special pentru el, și probabil că așa și e. Sper să-l văd și în alte ipostaze, fiindcă, după părerea mea, este un actor cu un potențial considerabil.

Raluca Lupan și Mihail Onaca (foto: Dinu Lazăr)

Raluca Lupan e Lilith, soția lui Lucifer. Când autoritară, când pisicoasă, când bățoasă, când plină de grație, actrița oferă un recital remarcabil mai ales printr-o rară expresivitate facială. Cele câteva momente în care joacă doar cu ochii sunt antologice, demne de imortalizat pe peliculă. Lilith îl domină pe Lucifer, o tratează de sus pe Miki, dar se topește toată în clipele cu parfum de romantism, din care e trezită imediat și brutal de replicile sarcastice ale partenerilor. Trecerile ei de la o stare la alta sunt mereu surprinzătoare și generează cascade de hohote. Raluca Lupan dovedește încă o dată că e o actriță cu totul specială, capabilă să evolueze în multiple registre interpretative, o actriță care merită atenție și din partea regizorilor de film.

 Raluca Lupan, Mihail Onaca și Diana Buluga (foto: Bogdan Botofei)


În fine, Diana Buluga, în rolul lui Miki, disimulează sub aparența fragilității o perfidie tăioasă, țintind să-l manipuleze pe Luci și s-o marginalizeze pe Lilith. Și în cazul ei, limbajul corporal reprezintă o armă redutabilă, evidențiată mai ales în scenele din final, când pantomima și coregrafia preiau ștafeta de la comicul de limbaj. Din nou, o prezență demnă de apreciat și de ținut minte.

Raluca Lupan, Mihail Onaca și Diana Buluga (foto: Bogdan Botofei)

Spectacolul despre care vă povestesc s-a desfășurat în urmă cu aproape două săptămâni, în agreabilul spațiu  al unui local deschis de relativ puțină vreme în București, numit Bistro Tirebouchon, despre care puteți afla mai multe aici. Vă recomand să-l vizitați, chiar și când nu sunt spectacole. Dar sunt, cel puțin o dată pe săptămână.
Până la o nouă descindere în Capitală (așteptată de multă lume, întrucât cererea de bilete a depășit cu mult numărul de locuri alocat evenimentului), de „Un toast cu diavolul” vor avea parte spectatorii din Iași, în zilele de 15 și 16 martie. Amănunte aici, sau pe pagina de Facebook a companiei Create.Act. Enjoy.
Le mulțumesc în mod special pentru ilustrații domnilor Dinu Lazăr și Bogdan Botofei. Galerii foto ample puteți vedea aici și aici.


0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...